Atîrna cerul, de sus pămîntul
De sub rădăcini, agăţat de glie,
În funie dreaptă întinsă-i zarea
Şi prinde-n colţ de cer văzduhul.
Îndreptat e ne-rostitul de necrezut,
Descătuşat e ne-vorbitul dăscălit,
...departe de tot...
Acolo unde înţelepţii se aşează
La veacul de somn.
În urmă şi-a urmat chemarea
În umbră i-a fost mereu zarea.
...departe de tot...
Acolo unde toate gîndurile mor...
Să lăsăm cuvîntul să doarmă ...
Lipsind de vorbe, mută-i mintea,
Senină-i fruntea...
Gînduri curg, şi acoperă lumea,
Ghem de fire înnodate,
Se în-coardă şi a-coardă
În tot ce-i fals şi nu vibrează.
Cînd făcutul nefăcut,
Ce-a trecut prin netrecut
A zăcut şi-a petrecut
Prin făr' de loc,
În făr' de vreme...
Ochii înceţoşaţi şi tulburi,
De-o mare de semne,
Ce-n van presară înfăţişare,
Înecînd privirea
Şi-nrobind vederea
De a sa lucire.
Să lăsăm cuvînt să doarmă,
Oblojindu-şi lumea-i surdă...
Îndărăt de oarbe semne
Rînduiască peste timpuri
Cu tîlc rostit şi tăinuit,
Iscălit în chemări de veghe
Pînă-n cea din urma moarte.
Şi unde vara cade într-o joi
Acolo eu o să mor
Ori buni, ori răi, tot un mormînt!
În vînt...